În ce situații pot fi acționat în judecată de compania de asigurări, dacă am provocat un accident rutier?

În articolele anterior publicate au fost abordate subiecte relaționate cu asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto (RCA), astăzi continuăm discuția cu răspunsuri la întrebările frecvent adresate avocatului și anume:

Există situații în care pot fi dat în judecată de propria mea companie de asigurare (asigurător RCA), după ce compania de asigurări l-a despăgubit pe șoferul pe care l-am prejudiciat într-un accident auto survenit din vina mea? 

Răspunsul este DA, însă aceste situații sunt catalogate drept excepții, stabilite exhaustiv și detaliat de legislația în vigoare, respectiv, art. 29 din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr. 414 din 22.12.2006.

Astfel, potrivit actului normativ citat, cazurile în care compania de asigurare poate recupera de la asigurat sau de la conducătorul autovehiculului vinovat de producerea accidentului despăgubirea plătită victimei sunt: 

a) accidentul a fost produs cu intenţie;
b) în momentul producerii accidentului, autovehiculul era condus în stare de ebrietate sau sub influenţa stupefiantelor sau utilizatorul autovehiculului a refuzat să fie supus testării alcoolscopice ori, după caz, examinării medicale și/sau recoltării probelor biologice;
c) persoana răspunzătoare de producerea accidentului care conducea autovehiculul fără permis de conducere sau cu încălcarea regulilor privind permisul de conducere;
d) persoana răspunzătoare de producerea accidentului nu este inclusă în contractul de asigurare încheiat între posesorul autovehiculului şi asigurătorul de răspundere civilă auto, cu excepţia situaţiei prevăzute la art.8 alin.(2) lit.b); 
e) contrar prevederilor legale care reglementează circulaţia rutieră pe drumurile naţionale şi cele locale, persoana răspunzătoare de producerea accidentului a părăsit locul lui;
f) utilizatorul autovehiculului nu dispune de certificat de revizie tehnică la momentul producerii accidentului;
g) accidentul a avut loc din vina autorului unei infracţiuni, care încearcă să fugă de urmărire;
h) asiguratul sau utilizatorul autovehiculului nu respectă prevederile art. 18 alin. (1) lit. c), e) şi f), pentru cheltuielile suplimentare aferente neândeplinirii prevederilor menţionate.

Temeiurile invocate sunt clare și previzibile nu considerăm necesar să aducem explicații suplimentare. 
Considerăm relevant să subliniem câteva aspecte în privința temeiurilor invocate de la litera d) și h). 

În privința temeiului de la litera d), menționăm că art. 8 alin.(2) al Legii prevede ”Contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto dintre persoana fizică, cu excepţia întreprinzătorului individual, şi asigurător se încheie în mod obligatoriu:
a) cu indicarea persoanelor admise să utilizeze autovehiculul pentru care se încheie contractul (număr limitat de utilizatori); sau
b) fără indicarea persoanelor admise să utilizeze autovehiculul pentru care se încheie contractul (număr nelimitat de utilizatori).
Respectiv atenționăm că nu se consideră asigurat riscul utilizatorului de autovehicul care nu este inclus în contractul de asigurare încheiat în condiţiile art. 8 alin. (2) lit. a). 

În privința temeiului de la litera h), relevăm că este introdus recent, în vigoare de la data de 05.02.2016 și aplicabil deosebit de rar. Vizează acele cheltuieli suportate de compania de asigurare în legătură cu neândeplinirea de către asiguratul sau utilizatorul autovehiculului a obligației de înștiințare a companiei în decurs de 48 de ore despre producerea accidentului, de prezentare a actelor necesare pentru documentarea cazului asigurat survenit și neândeplinirea obligației de a asigura la solicitarea companiei de asigurări accesul la autovehiculul cu care a  fost provocat accidentul.

Distribuie

S-ar putea sa-ti placa și

0 comentarii